Inima bradului - Eugenia Miulescu

Inima bradului

Mi-am odihnit drumul
Lângă umărul tremurat al izvorului
Apele s-au tulburat,
M-au cuprins.
Vino cu mine
Până-n marea cea mare,
Lasă-mă
În răcoarea pădurii,
Spaime de mare
Mă îngheaţă.
Valurile cresc,
Mâna mea tremură.
Iată-mă-n marea cea mare,
Drumul este lung.
Catargul uscat,
Numai inima bradului
Din care l-am rupt
Mai e vie.

Din volumul “Cetatea făgăduinţei”, Editura Junimea, 1981

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu