Petruta Ionescu - El, "EL", Eve-le mici si...ea

(un soi de fabula)

I.

Şi ajunse el, “cel… fară de vină”, fiindcă asa-şi zicea, cateodata, da,
In fata unui jilt frumos impodobit.
Si acolo, ramase, drept e, ca traznit.
Sa fie el, acel “EL” – cel care-l privea tintit?!?

….

_Seara faina, tinere domn, auzi el un glas limpede si cat de cat domol.
_Asemenea, raspunse el, privindu-l doar o secunda in ochi.
Acolo licarea ceva, dar n-ar fi putuut spune ce era.

_Frumos muzeu, nu-ti pare? Pacat ca e cam gol. Si, in plus, e si… cam frig. De-acolo, de la mine, eu nu mi-am luat nimic…
_De acolo…
_Permiti o intrebare? Dar tu cum de esti singur intr-o zi atat de … mare? Voiesc a zice in zi de sarbatoare.
E… ziua ta se pare.

Al nostru tanar domn se incruntă subit, dar nu indrazni a zice “De unde stii tu oare când este ziua mea?”
_Sincer să fiu, raspunse el, fara a privi pe batranel, ci un tablou aflat pe stanga, in foaier, eu ziua nu-mi serbez defel. Sunt alte ganduri care ma… macina mai tare. Azi, de exemplu, e chiar o zi …, sa zic, ca orisicare.
_Si asta de ce oare?

Al nostru tanar tresari din nou, mutându-se langa un alt tablou.
_Va place? E splendid. Artist desavarsit.
_Si ce femeie… E… Nu o zaresti, acolo, in alba departare?
Pe panza din perete nici urma de femeie, dar tanarul iar tace si mosului pe plac ii face.
_Padurile m-au fascinat intotdeauna, recunosc. Mama spunea să nu ocolesc niciodata mersul pe jos si, in general, natura, calmul ei si tot ce e frumos.

Cu un zambet mucalit, batranu’ incet tusi.
_Femeia si natura sunt gemene, sa stii. Se aseamana prea bine si sunt…
_O belea…
_Da, dar una de neinlocuit.
_Hmm, n-as zice. Poate ati vrut a zice indispensabila, exact asa cum se crede ea, femeia,
Dar… nu prea e.
Batranul zâmbi în barba-i fina ca neaua ce-i atârna pe piept, isi roti privirea agale prin sală, dar ii puse tânarului domn vorbele la îndoiala.
_Ei, greu subiect femeia, la fel ca şi...barbatul. Si nu doar in pictura, ci oriunde-ai privi. Aveti cumva copii?
_Da, am.
_Atunci... iubiti femeia, să spun aşa, dar nu imi scapa faptul... că vă „roade” ceva. Am dreptate au ba?
_Iubeam femeia, da, dar asta... mai demult.

Bătrânul domn alene capul si-l intoarse, dar nu rosti nimic, cu buzele de vorbe arse. Privirile li se întâlniră, dar limbile amuţiră, iar sufletele lung, lung de tot tresăriră.

_Nu exista secunda în care sa nu iubesti si n-are rost ca mie să îmi tăgăduieşti.
_Nu stiu cum e la altii, dar eu pot să o strig: declar azi, sus şi tare că sunt profund ... scârbit.
_De tine sau de alţii? De ce ti s-a întîmplat? De ce te temi ca vine, de ce ai provocat? De ce nu poţi trăi, chiar de n-ai încercat? Sau de ce simti atunci când nu eşti... mult prea încapatanat?
_De unde toate astea? Nu ma cunoşti defel... Nu sunt cum zici, bătrâne. Şi chiar de-aş fi aşa, nu vad de ce îţi pasă, în fond, de viaţa mea!
_Ei, da, frumoasă întrebarea ta. Şi recunosc că-mi pasă chiar şi fără a vrea. Ai pomenit de viaţă, chiar stii cum este ea?
_Ma tem ca voi pleca. Am multe... treburi azi, nu le pot amana.
Tanarul domn, evident infuriat, saluta cu o miscare scurta a capului, cobori treptele din dreapta foaierului si se facu nevazut.
_Seara buna si tie, rosti batranul, asezandu-se din nou in jilt. Si nu te teme, ne vom revedea.
... ... ...

II.

Ceaşca de cafea, biata de ea, se izbi de podea,
Bătrânul, „El”, sau cum naiba-l chema,
Stătea acolo, pe canapea, şi o privea.
_Şi, zii aşa, femeia e o... belea.
_Ascultă, ştii ceva, am treabă, da?
Dar, apropo, cum ai intrrat, din cate ştiu, n-am lasat .. descuiat.
_În schimb, m-ai lăsat... intrigat. Trebuia să te văd, să spunem, neapărat._
_Vrei cafea? Fac repede alta.
_Miliarde de suflete se dau în vânt după aroma asta. N-am mai băut, recunosc, dar aş încerca. Între timp, vorbeşte-mi despre ea...
In secunda următoare camera se umplu de un hohot de râs, pe jumătate vesel, pe jumătate altfel.
_Despre ... femeie? Sincer, n-am nicio tragere de inimă. Şi în plus, mi-ar pieri până şi pofta de cafea.
_Si... si dac-ar prepara-o ea? Ar fi cu totul altceva?
Sa o prepare chiar femeia ce e acum... in mintea ta.
Ai prefera sa fie ea in locul meu, pe ... canapea?
Tanarul rase amuzat, dar bratul ii tremura-ncordat.
_N-as prefera mimic. Am mult de munca, ti-am mai spus.
Daca... nu accepti cafeaua, poti pleca. Şi stii ceva, ma enerveaza oamenii care cred că... stiu ce naiba e în mintea mea. Habar nu au, asta e părerea mea. Uite, tot asa isi inchipuie si... Fir-ar sa fie, am patat mocheta...
_Cine isi inchipuie?
_N-are importanta. Cineva, o „intoarse” el nervos. Apropo, esti...un... batran cam curios.
_Iar tu... un ... un.. tanar... domn...nepoliticos, nevricos si .. cam fricos. Dar dincolo de asta –
_Incepe sa-mi placa, raspunse al nostru domn in zeflemea. Pareti ca doua picaturi de apa, tu si –
_Ea. Dincolo de asta, cum spuneam, te admir pentru ceva.
_Da? Ma duc sa pun iar de cafea.
_Observ ca te necajeste tare rau parerea mea. Tocmai când ma pregateam să-ţi spun –
_Credeam ca te pregateai sa ma pui la ... zid cu ... ingereasca superioritate. Că ce-i mai place, ce-i mai place... Fir-ar ea sa fie...de viaţa, ca ce-i mai place sa –
Batranul ii pricepu mai bine ca oricine framantarea, tocmai de aceea prefera sa taca si sa astepte. În clipa aceea, da, aveau ceva în comun.
_Cu zahar sau fara? întrebă tanarul din bucatarie.
_Habar nu am. Fara. În secunda urmatoare fu lânga el, stand rezemat de dulap, cu mâinile în sân si îngândurat.
Crezi ca ... „fugind” aşa, stând pe loc, de fapt, e bine?
Zii, hai, „varsa” tot, si-atunci ...
_Hei, omule, batrane, domnule, sau cum vrei sa-ti spun, ce naiba e cu tine?!!? Ce aştepţi de ... la mine? Tac, tac si tac, dar ma calci „pe bataturi”, vezi bine. Ce naiba vrei sa stii de la mine? Ce cred despre ... femeie? Hmm, mmm, am inteles cum se cuvine? Ei atunci, sa-ti spun. Dar nu bag mana în foc ca o sa-ti placa ce-o sa auzi, oricum. Desi, avand in vedere ca esti barbat – s-ar putea –
_Să împartasesc opinia, da, care nu e... doar a ta.
_Femeia e...
_Bine ca e.
_Hmm, mda. O –
Linistea se aşternu, în vremea ce cafeaua fierbea vesela si fierbinte pe aragaz. Parfumul ei îl duse cu gandul la ceva special, la sarutul care – La mângaierea suava sau aspra ce – La ochii ce se cautau, chiar daca inauntru era mai întuneric mai negru decât –
_O?
_Ooo, o secunda de neatentie si cafeaua asta se risipea ca si –
_Ca si vointa ta de a-mi spune la ce te gandeai acum o secundă, doua, trei. Sau azi dimineata.
_Femeia e un soi... de... de...caţa, se razgandi tanarul, nestiind nici el de ce.
Batranul rase scurt.
_Şi barbatul?
_Nu despre el vorbeam. M-ai întrebat ce e femeia, corect? Lasa-ma sa-ti spun. Femeia e „sefa” pana si in somn. Te alinta, daca are chef. În rest –
_Da, mi-ai spus: e mai mult un „sef”.
_În rest, te critica la greu, chiar si cand.. nu gresesti, ori mai ales atunci, preventiv, îti aduce aminte ca orice ar fi trebuie să o iubeşti, obiectiv, subiectiv, afectiv, definitiv chiar,
Si daca te pune naiba sa nu faci totul ca la carte,
Fericita iti da... papucii si .. merge mai departe.
_Şi cu ce voiai sa strigi mai devreme cum ramane?
„Femeia e ... o...”. Apropo, femeia, femeia din gândurile tale e tot ... o... O...
_Ooo, ce frumos se ridica aburul din ceşti. Ia loc. Nu te repezi sa gusti. Frige.
_Nu te repezi sa ... „musti” ce nu cunosti. Zic bine? Femeia e un... mister, dorit, adulat, detestat, iubit si chiar contestat în fel şi chip. Exact cum faci şi tu, de altfel. Una gândeşti, alta simţi. Una vrei, alta cauţi, altceva exprimi, altceva găseşti. Milioane de oameni fac exact la fel, nu te teme. Asta nu înseamnă că sunt şi ... fericiţi. Sau ...nefericiţi, după părerea altora.
_Şi... a mea, replică tânărul sorbind din cafeaua
ce se răsfăţa în cele două ceşti înalte, zâmbind sarcastic, dar numai cu o jumătate de gură. Cealaltă jumăate era, ca .. de obicei...cam posacă, iar bătrânul o ştia. Ce are a face dacă una ai şi alta... vrei? se miră el, dar cam neconvingător.
_La ce te referi? La femeie sau –
_Nu contează. În genral, să spunem. Nu e adevărat că fiecare face ce poate, dă din coate, şi dacă nu e să fie, nu e? În fond, de ce atâta stres? Ce n-ai apucat a trăi e definitiv pierdut, nu?
_Depinde ce aştepţi de la mine, copile. O infirmare sau o confirmare. Aşa e şi cu aşteptările de la viaţă. E musai să spui... răspicat ce vrei, altfel e vai –
_Şi amar, da, ştiu. De multe ori am spus-o, şi nu le-a comvenit. Celorlalţi, celor din jur. Şi mai ales... lor, femeilor. Aşa că una vrei, alta ai – exact cum spuneai. Cauţi ceva, găseşti altceva.
_Sau, la un momnt dat, te minţi ... că nu mai cauţi chiar nimic, aşa-i? Ori că ce... găseşti n-are nicio importanţă, că e mai „defect” decât e în realitate, şi ţi-e mai „uşor”, parcă, să remunţi, n-am dreptate?
_Şi ce-i cu asta? Viaţa e, e o –
_La fel ca şi femeia? Sau precum ...cafeaua, aşa ai zis că se cheamă licoarea asta - când dulce, când amară?
_Uneori seamănă cu o scorpie.
_Da, zâmbi bătrânul, ştiind deja unde se gândea, seamănă doar, dar... nu e.
_Te ademeneşte, te învăluie, îţi dă impresia că te strânge în braţe, că te dezmiardă... iubitor, ca apoi, deodată, să –
_Să te înţepe ... când te aştepţi mai puţin.
_Viaţa, femeia –tot una –
_Dar bărbatul? Dar tu? N-ai procedat la fel niciodată? La fel ca viaţa, la fel ca femeia pe care - Pe care –
_O detest? Asta ai vrut a spune? Pe bune?
_De ce nu „o iubesc”?
_Tu chiar mă ...uimesti, recunosc. Cumva mă iei drept prost? Cum poti iubi o femeie care mai mult ... te inteapa, decat te alinta, mai mult te „educa”, decat te... admira? Mai mult te ... „respinge”, parca, decat te...doreste...?
_Si totusi...parca simti, acolo, undeva, ca ...totusi...te iubeste.
_Asta...in caz...ca te iubeste.
_Ori daca stii sa te faci iubit.
Tanarul sorbi din licoarea neagra, se uita la seara ce se lasa si surase indoit, mucalit sau, poate, spasit.
_Daca... Daca ea stie, daca tu stii. Mereu cate un afurisit de „daca”. Ori daca nu, renunti si...
_Si?
_De ce sa nu alegi varianta mai simpla? Cea mai simpla.
_Si care ar fi? Sa nu mai fi, brusc, tu insuti si sa te ascunzi in spatele vorbelor? Ori, si mai rau, al tacerii?
_Nu am un raspuns exact. De exemplu, sa zbori, sa alergi, usurel si...gratios, ca un...bondar ..fara griji, din „floare in floare”, pana vei gasi –
Se opri, dandu-si seama ca replica nu avea, brusc, nici macar umor.
_Daca vei gasi – De fapt, ce cauti? Stii? Banuiesti?
_Habar nu am. Placerea clipei, daca am noroc –
_Baiete, nu te minti, te rog. Eu, unul, stiu de mult ca nu asta cauti. Nu asta vrei.
_Si? Si ce-i cu asta? De n-o fi ea, va fi o...alta. Nu? Hei, ce-i? Nu-mi dai dreptate?!!? Hmmn, o viata avem. Nu-i si Dumnezeu de acord cu ideea mea? De ce te incrunti asa? Sa nu-l amestec pe ...Dumnezeu in dizertatia mea?
_Mai degraba in ipocrizia ta. Voita sau nu. Să nu-mi spui ca acum 15 ani visai, sa spunem, – zbor liber si nestingherit „din floarea în floare” .. La ce-ti foloseste –
_Zborul? întrebă cinic tânărul barbat. Sau... amorul? Te ţine in forma, nu crezi? Iar „zborul”, ma rog, de multe ori, nu noi suntem de vina. Si o stii. O stii f. bine. Femeia, ea te obliga sa-ti iei... zborul, mai lin sau mai abrupt, spre ...alte zări.
_Si uneori ... aterizezi... singur...intre patru pereti. Oare de ce? Daca... „floarea” aceea e o incantare, cum de ajungi ... tot aici? Ce zici? Una, doua, trei... dar tot nu-i niciuna ce vrei. Asta pentru că, în sinea ta, ai recunoscut mereu unul şi acelasi lucru: cauti iubirea, nu „petala” care ... zboara luata de vant. E frumoasa, da, dar nu ţine de cald sufletului, oricat ar vrea.

Batranul îşi lua ceasca şi disparu dupa colt, in sufragerie.
_Heeei, cartea asta de aici a cui e? vorbi el de acolo, ceva mai tare. Vorbeşte despre iubire, despre visul oricărei inimi, ori unde ar zbura ea. Paginile acestei cărţi sunt citite şi răscitite, deci am...dreptate, macar asa, putin, nu?!!? Ia te uita, are si un semn –
Tanarul i-o smulse din mână cât ai clipi, intrând ca vântul în sufragerie şi mormăind ceva.
_...

_Ajunge, e prea mult. De fapt, ce vrei, cine eşti? De ce eşti aici şi paaari, pari, al naibii să fie, - umbra mea?
_Mai repede... gândul tău.
_Gândul meu – El e doar –
_Da?
_De ce cauţi răspunsuri care nu te privesc, omule? Acesta e defectul lumii de azi: caută răspunsuri care nu o privesc... Îşi vâră nasul şi toacă mărunt ceea ce nu-i aparţine! Cu ce drept?
Batranul domn se duse incet la fereastra si, privind pe geam la primele stele de pe bolta cerului,
se apuca sa recite ca pentru sine:

„Mai mult invisible decat... vizibil.
Mai mult sictirit decat ... indragostit.

Ce__? Ce ti-as spune eu, e adevarat,
Curat, curat adevarat, nu, nu ti-ar spune altul.

Ce pacat!

Ia asculta aici cum ma „topesc” cuminte,
Mai degraba ... cu minte,

De al tau dor.

Mai mult sictirit decat indragostit.
Mai mult invisible decat...vizibil.”

_De unde stii tu aceste –
_O, si cate mai stiu… De fapt, tot. Fiecare farama de suflet nu mi-e straina deloc. Asa cum nici ea nu-ti este tie.
_Si ce faci? replica tanarul nervos. Te lauzi cu asta – cu, cu cu – la naiba, cu indiscretia ta?!? Ei, cat tupeu! Asta, daaa, asta i… ne mai lipsea! De unde vii, de ce – nu pleci? N-ar fi mai bine de drumul tau – oricine-ai fi –de drumul tau
sa-ti vezi??!?
_...

Urmara clipe lungi de tacere. Tanarul domn lua, pana la urma, loc pe canapea, iar celalalt, cu ochii pe fereastra, medita.
_Hmmm, vad ca nu ai inteles, relua tanarul. Eu am treaba. Ar fi cazul sa pleci. Usa –
_E la capatul holului, stiu. Pot iesi oricand pe usa aceea, dar asta nu inseamna ca am plecat… Plecarile nu sunt totdeauna atat de simple.
_Iar “bati” departe, replica tanarul incruntat si privind spre parchetul care placa podeaua sufrageriei. Liniile sale pareau niste carari intortocheate si inguste. Daca nu strigam in mijlocul drumului ce ne doare, asta inseamna ca ea, durerea, nu e… nu mai e in noi? Uneori, din cauza ei, ajungi sa experimentezi mai multe variante. Sufletul cauta, si cauta, si cauta – Una e mieroasa si smechera, alta e doar oportunista, una vrea, pur si simplu, trupul tau, si te adeneneste, pretizand ca nu vrea nimic. Nimic serios. Poate ca tu chiar nu esti pregatit pentru ceva serios, si te bucuri, ca prostul, ca nu vrea nimic. Ca te invarte pe degetul mic ca pe o marioneta. Iar alta, alta –
_E dispusa sa ofere prea mult si te sperie, crunt, cum tu nu stii ce esti pregatit sa dai si de ce. Dar sufletul, strengarul, se supara ca te incapatanezi să nu “dai” cum te indeamna el, si fie te lasa sa ratacesti aiurea pe carari care nu duc nicaieri, fie te inchide inlauntrul tau. Insa impreuna cu ea…
_Cu ea… Cu ea e altceva.
_Si din launtrul tau nu mai ai unde pleca. Si nici pe ea nu o alungi. Oricate “Eve mici” s-ar intersecta, mieroase, languroase, intrigante, dragalase, artagoase, golase, geloase pe cararile pe care umbla avid pasul, trupul si gandul tau. Odata ce inima nu-i acolo, cu ele –
_A lor sau a mea? se trezi tanarul domn intreband.
_A ta… A lor…

… … …






III.

Batranul lua un caiet de pe biroul mic asezat in fata ferestrei. Datorita miscarii, monitorul computerului se lumina brusc si pe ecran aparu afisata lista programului Yahoo Messenger. Barbatul parcuse cu privirea nick-urile aranjate cuminti unele sub altele, dupa care surase.

_A ta… Da.
_Cu femeile te mai si distrezi, conversezi, glumesti etc, etc, etc. In viata fiecarui om, a fiecarui barbat, si chiar a femeii, desigur, exista si momente dintr-astea. Refulari, momente de relas –
_Aventuri … “nevinovate”, mda. Fara urmari. Sau aproape.
_Dupa care –
_ citi batranul exact pe pagina unde se deschisese caietul in momentul rasfoirii sale. Ecuatiile sunt ca si viata. Viata seamana cu ele. E plina de –
_Necunoscute sunt caile Domnului? Asta sugerai, am dreptate? Ei bine, oare…Dumnezeu se pricepea atat de bine la matematica, si atunci ne-a pus pe umeri multe poveri, sub forma de variabile???!? Ce spui?
_...
_Dar nu ne-a spus nici pana cand si nici cum sa le rezolvam, adauga el, de data asta mai mult amar decat cu artag.
_Elevii tai cum trebuie sa gaseasca rezolvarile? Batranul incepu sa rasfoiasca cel de-al II-lea caiet cu exercitii. Pixul cu pasta rosie marcase greselile din loc in loc.
_De obicei singuri.
_La fel ca si in viata. Ce placut ar fi sa ia cineva un pix cu mina rosie si sa corecteze… erorile sau ratacirile la vreme. Nu?
_De ce? Mie, unul, nu mi-ar placea. Am gresit? Bun. Am “ratacit” unde nu era cazul? Sa-mi fie de bine.
Tanarul se fatai o secunda pe canapea, rezemandu-se de spatar si fixand monitorul cu privirea. Dar gandul lui era departe. Oricum, ceea ce nu ai reusit sa rezolvi – Sa traiesti…
_Exact gandul cu care ea nu a fost niciodata de acord, puncta batranul, lasand caietul pe birou si venind sa se aseze pe un colt al canapelei. Poti sa ma contrazici?
_Ea, ea si iar ea. Ma exasperezi!
Tanarul barbat se ridica intr-o clipa in picioare, incepand sa se plimbe prin camera.
_Cine e aceasta ea la care te referi? Constiinta mea? Soarta? Vreo femeie, da, daaa, una…ca niciuna, care te-a trimis… sa-mi tragi o pereche de palme?!!? Ha, ha, ha.
_As avea motiv? interveni batranul, usor amuzat, privind atent cum se plimba prin incapare, de la usa la fereastra si inapoi.
_ …. Sa “pledezi” pentru ea? Cine naiba e femeia asta si ce …vrea de la mine? Daca tot esti aici, poti
sa-mi raspunzi?
_Atata vreme cat cauti raspunsul la mine, nu.
_Adica sa i-l cer … ei? Si… si tu crezi ca m-ar asculta? Esti culmea!
“Leul in cusca” se opri si se tranti iar pe canapea.
_Sau tie –
_Nici altadata nu a avut rabdare sa ma asculte, zise tanarul domn ca pentru sine.
_Mai devreme spuneai ca habar nu ai despre “cine” vorbesc. Dar continua –
_Ea are impresia, mai mereu, ca detine adevarul absolut.
_Despre tine…?
_Ca “stie” pana si ceea ce nu stiu eu.
_Tot…despre tine. Poate ca –
_Ca-mi “citeste”, hmmmm, gandurile si sufletul.
_Pe care ar trebui sa-l citesti si tu din cand in cand.
_Si ce sa vad acolo? se interesa el mai mult retoric.
_ …

Urma o pauza de cateva clipe. Afara, in fata ferestrei, seara isi asternea voalul, lasand loc si ploii. Picaturile jucause rasunau ritmic si dezinvolt pe pervaz, indemnandu-l sa vorbeasca in timp ce el isi aminti o noapte de dragoste. Traita, visata, asteptata, risipita, uitata, nepretuita, - in secunda aceea, chiar habar nu avea.
_In majoritate, femeile sunt niste… Se opri si masura curios chipul batranului – Tot ce zari acolo fu o asteptare senina, aproape neomeneasca. Ce era seara asta? se intreba el in gand. O fantezie? O razbunare a trecutului, a prezentului, a… a singuratatii din el insusi?
_Da?
_Chiar nu stii ce ma pregateam sa declar?
_...
Iar tacere. Scurta. Zgandaritoare. Torida. Incomoda.
_Tu, care semeni cu … un oracol? Doamne, se mira tanarul, ce prostii am ajuns sa spun! O fi de la cafea? La naiba, azi e ziua mea… In loc sa petrec, filozofez, aberez etc despre femei, suflet si altele. In afara de asta, imi astept…elevii. Genial! Nu?
_Femeile sunt niste… insista batranul, pastrand insa un ton neutru.
_Nu stiu ce sunt ele pentru altii, dar stiu ce-au fost pentru mine, raspunse tanarul, in zeflemea, dar nu numai. O vreme. In ultma vreme. Ce tarziu s-a facut… Ce repede trec clipele! E aproape ora 20:00.
_Toate? Fara exceptie?
_Le strangi in brate, le simti, le gusti, le ai sau nu, le privesti, incerci sau…nu sa le cunosti si dincolo de marginile noptii si ale trupului, le ai in minte, in tine sau le alungi, le detesti, le cauti, te predai sau nu, dar ele raman, in fond, niste ….. In fine.

Buzele nu rostira cuvantul, insa cele cinci litere plutira in aerul ce de acum mirosea a ploaie, a primavara, a frustrare, a jaratec de dor, a scarba ori a furie. Furia catre sine era mai mare decat orice altceva in secunda aceea si se asternuse incet pe chipul lui incruntat si trist care se imbujorase usor.

_Le, le strangi in brate, le simti, le gusti, le ai sau nu, le privesti, le iubesti –
_Bahhh, se stramba tanarul nostru, clatinand din cap si fluturand din mana dreapta. Iubirea e – E altceva. Categoric.
_Te sperie? Sau te cheama?
_Ma scuzi. Trebuie sa dau urgent un telefon. Unul din elevii mei trebuia sa fie deja aici la ora asta.
_Prin urmare – Ea –
_Te conduc.

… … …

























IV.

Tacerea se strecura din nou, parsiva ori binefacatoare, intre ei, intre ciudateniile acelei zile ce statea sa se predea noptii. Batranul inainta cu pas usor catre usa de la intrare, privindu-l abia dupa ce tanarul domn o deschise. In clipa aceea mai important era ceea ce nu rostise, insa mana lui mare se odihni totusi, bland, pe umarul barbatului, iar ochii lui albastri se oglindira adanc in negrul curios si nerabdator al irisul lui.

_Daca… daca tot ai aflat cum sunt unele din strulubaticele surate ale Evei, e cazul sa intorci pagina. Definitiv. Da-i voie inimii s-o faca, cum stie numai ea, fara sa te pedepsesti la nesfarsit..
_Mda, ma rog – S-a facut, tarziu, intelege.
_Lasa-o sa te faca fericit, ea va stii cum, précis.
_ ….
_De meritat, o meritati amandoi. … şi tu şi ea.


La care “ea” se referise? ramase gandul lui incoltit in creier. La inima sau la –

_Ei, da, era posibil, nu? isi zise el.

Pasii aceia domoli se mai auzeau, parca, si acum, ca prin vis, dincolo de usa inchisa fara zgomot. Totul fusese prea mult azi. Ori ieri… Sau nu? Inlauntrul lui ceva sau… sau ea, daaaa, ahh, ea si tot ea, surase el, - simtindu-se, intr-un fel, altul, - ii spunea ca…ca poate pagina se intorsese deja. Astfel ca, revenind la birou, in fata monitorului, se trezi soptind, ca dintr-o intamplare, dar fara mirare, fara graba, fara plictis sau sictir etc, etc, - cum venea asta, hmmm?!!? - urmatoarele:

‘Gandul se înfige in creier,
Iar el e plin de mine si de tine şi geme.
Palma e moale şi dezmiarda şi se face una cu pielea,
Iar ea e fierbinte şi cere.

Cere şi se preda, fericita ca şi trupurile,
Iar ele, ele ştiu şi simt acum, acum daaaa, ceea ce inima şi gandul
Par sa fi ghicit mai demult…”



Oooo, da. “El”, batranul domn, , amicul, sau cine Dumnezeu… (mai) era, daca fusese aievea, stia ce stia! Ca si ea.



Bucuresti, 20 octombrie-26 noiembrie 2009

….

3 comentarii:

  1. un text la care, desigur, astept si comentarii...

    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eşti destul de talentată. Îmi place maniera detaliată în care prezinţi desfăşurarea acţiunii.
    Ah, şi eşti o fire romantică, din ce se pare. Good job! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc frumos, Marian! Pentru rabdarea de a citi textul, pentru comentariu si pentru aprecieri...

    Stii cum se spune: Romanticii isi lasa si-o parte din inima cand scriu ceva...

    Pup, cu drag!

    RăspundețiȘtergere