Supă de om!

ŞOC! Chinezii fac ciorbă de oameni!

O nouă opţiune pentru românii afectaţi de criză, care nu ştiu dacă-şi vor mai permite tradiţionalul porc de Crăciun. Aceştia îşi pot găti copiii! (sau pe ai altora)













Poftă bună!

Intr-o lume plina de iluzii(...), Mircea Radu se pregateste pentru InTrecerea anilor...

Mircea-Radu-aduce-InTrecerea-anilor-la-TVR

sursa: www.bestmusic.ro

Iata si varianta italiana a show-lui:




...
 Prin urmare, vizionare placuta... in universul ... amintirilor!
...
 

Sinceritatea... marca Marcel Iures

Interviuri neconventionale - tvr 1

sursa: www.tvr.ro
...
O minunat de sincera pledoarie... pentru un popor de... nemangaiati.

...

CAMILA-besame



o formatie xceptionala, cu melodii superbe

Un nou succes... marca VICTOR REBENGIUC

'Medalia de onoare"

In cimatografe din 12 noiembrie 2010

sursa: CineFan.ro


 ...

Parabola... "trecutului" cu ochii spre viitor.

...

Adrian Paunescu - Repetabila povara




Adrian Paunescu - Repetabila Povara


Cine are parinti, pe pamânt nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,
Astazi îmbatrânind ne e dor de parinti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, înca vii, respirând tot mai greu,
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.

Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albira de dor
Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Câta munca în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, patimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamâni
Fii batrâni ce suntem, cu parintii batrâni
Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,
Daca nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prasila de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are parinti, pe pamânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însa pentru potop, înca nu-i de ajuns.
Mai avem noi parinti? Mai au dânsii copii?
Pe pamântul de cruci, numai om sa nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orasel, într-o zare de sat,
Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are parinti, înca nu e pierdut,
Cine are parinti are înca trecut.
Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pâna-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot parea, când n-ai ce sa-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?
Ca povara îi simti si ei stiu ca-i asa
Si se uita la tine ca si când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus
Pe constiinta povara acestui apus
Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uita curând,
Si nu vad nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce înca nu e potop pe cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care parinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïta de plâns

In memoriam... Adrian Paunescu













 "De la un cardiac, cordial"

"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,

Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,

In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,

De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,

Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,

Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!".

...
Sursa: Stirile de cluj.ro
...
Din nefericire, ultima poezie scrisa de Adrian Paunescu, chiar de pe patul de spital... Acolo unde inima s-a incapatanat sa... nu mai bata... in aceasta dimineata...

Bineinteles doar din punct de vedere biologic. Fiindca sufletele de artisti nu mor niciodata.


Dumnezeu sa-l odihneasca!


Patru maestri interbelici la Centrul Cultural Artsociety

Expoziţie-eveniment cu patru maeştri ai artei interbelice

Pictorii Tonitza, Şirato, Dimitrescu şi Han au fost cunoscuţi la vremea lor drept "Grupul celor patru", uniţi de convingeri estetice. O expoziţia-eveniment reunind lucrări ale celor patru are loc pentru prima dată după 75 de ani şi este o ocazie pentru a vedea lucrări aduse din colecţii particulare şi din muzee din toată ţara. Expoziţia maeştrilor interbelici este deschisă la Centrul Cultural Artsociety până pe 28 noiembrie.
Grupul celor patru a fost înfiinţat în 1926 de Francisc Şirato şi i-a cuprins pe Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato şi Oscar Han. Activitatea lor a însemnat un moment important în arta plastică românească din perioada interbelică. Grupul era animat de idealul artei fără compromisuri. Gloria lor colectivă durează până în 1933, când unul dintre membri moare.

sursa:tvr.ro

Pe link-ul tvr puteti urmari si un material video